Plăcintele și tartele diferă prin faptul că, în timp ce plăcinta era un fel de mâncare obișnuit, un mod de reciclare a măruntaielor și a resturilor de masă pentru consum ulterior, tartele reprezentau bucătărie „de fiţe”. Ceea ce înseamnă că erau extrem de populare în rândul nobilimii. Bucătarii de curte au folosit tarte, nu atât pentru gust, cât mai ales din cauza aspectului lor. Adesea pe bază de cremă, o tartă mare, deschisă, prezenta o pânză largă pe care un bucătar artistic ar putea compune o operă de artă comestibilă. Astfel, fructele, legumele și condimentele viu colorate și-au găsit drumul în (pe) ele. Ar putea fi dulci, sărate sau, cel mai adesea, un amestec al ambelor.